The power of hurting me.

  Deseori ma abtin pur si simplu sa nu scriu nimic aici, astazi insa nu mai pot, a cazut asa.. pic... de la ea corpul meu a inceput sa o ia razna, discomfort psihic total , milioane de procente, piele de gaina, degete inghetate, mi-e frig, mi-e dureros..asta se zice ca se numesc primele simptome de nebunie.
 De mai citi mai des , de-ai asculta mai atent, de-ar fi atat de importante cuvintele mele pentru tine ai invata enorm de multe lucruri de la mine si nici pe mine nu m-ar mai durea atat de mult cind as vedea dupa ceva timp publicari de ale mele interpretate de tine sub autori straini.

  Pentru ce mi-ai dat aripi daca ma ranesti in propriu-mi zbor?
Eu cred ca nu iubesti. De fapt imi tot zic asta de mult timp. Dar ma autoconving ca si asta e o dragoste, asa , o dragoste a ta, stranie si ca la nimeni.
Astazi am sa scriu mult.
 Am refuzat sa ma cred in ceva, vreodata, atunci cind te-am recunoscut. Nu m-am putut abtine decit citeva saptamani, mai apoi ca orice femeie slaba, ti-am dat putere, puterea asupra mea. Profiti de ea din plin si eu ca o prostuta, vars lacrimi nentelese si string noduri in git cu taituri sub piept. Cred ca aceasta soarta o are fiecare dintre noi "iubitelor". Doar nici unu din ei nu stiu cum e sa te simti a nimanui.
  Pe de alta parte avem noroc ca ei nu au intuitie, nici o data n-o sa-si dea seama cit de amar iti versi lacrimile   dupa acel sunt bine.
 Am un sfat pentru voi, ca sa scapati de orice urma de suparare pe cuvinte nespuse, scrie-le apoi citeste-le ca pe un dialog, plingi, rasufla-n adincul plaminilor, zimbeste-ti si ia-o de la inceput .
                                                                               

Dalia.     

Despre mine și-oleacă de tine.

Nu, nu sunt supărată pe tine. Sunt supărată pe mine. Îmi cer scuze prea des. Mă ataşez prea repede şi prea tare. Şi întotdeauna te iert ,doar știi că nu vreau să te pierd.

Vreau.

.. de ce aici? de ce acum? de ce? de ce , orice? pentru că vreau, strangulată în propria-mi voce, înhibată în propriul eu, legată, constrînsă-n propria-mi libertate, am decis că vreau și pot să zbor :)
  Sunt mai mult decît mă știu, știu să scriu, să poveștesc frumos, știu să rîd ca un copil , să plîng ca un adult, să fiu ceea ce sunt.  Am nevoie de aer, iar eu cind scriu, RESPIR, adînc, curat și cu ambii plămîni.
  -De ce să scrii, discuțiile nu-ți ajung?
  -Nu. Cum să explici unei cifre , că tot din literă-i făcută.?

    Am mai avut un loc de a zbura, dar acolo la un moment dat mă simțisem violată, sper ca aici să fiu bine, să fiu acasă , să fiu o pasăre cum n-am mai fost vre-o dată.