The power of hurting me.

  Deseori ma abtin pur si simplu sa nu scriu nimic aici, astazi insa nu mai pot, a cazut asa.. pic... de la ea corpul meu a inceput sa o ia razna, discomfort psihic total , milioane de procente, piele de gaina, degete inghetate, mi-e frig, mi-e dureros..asta se zice ca se numesc primele simptome de nebunie.
 De mai citi mai des , de-ai asculta mai atent, de-ar fi atat de importante cuvintele mele pentru tine ai invata enorm de multe lucruri de la mine si nici pe mine nu m-ar mai durea atat de mult cind as vedea dupa ceva timp publicari de ale mele interpretate de tine sub autori straini.

  Pentru ce mi-ai dat aripi daca ma ranesti in propriu-mi zbor?
Eu cred ca nu iubesti. De fapt imi tot zic asta de mult timp. Dar ma autoconving ca si asta e o dragoste, asa , o dragoste a ta, stranie si ca la nimeni.
Astazi am sa scriu mult.
 Am refuzat sa ma cred in ceva, vreodata, atunci cind te-am recunoscut. Nu m-am putut abtine decit citeva saptamani, mai apoi ca orice femeie slaba, ti-am dat putere, puterea asupra mea. Profiti de ea din plin si eu ca o prostuta, vars lacrimi nentelese si string noduri in git cu taituri sub piept. Cred ca aceasta soarta o are fiecare dintre noi "iubitelor". Doar nici unu din ei nu stiu cum e sa te simti a nimanui.
  Pe de alta parte avem noroc ca ei nu au intuitie, nici o data n-o sa-si dea seama cit de amar iti versi lacrimile   dupa acel sunt bine.
 Am un sfat pentru voi, ca sa scapati de orice urma de suparare pe cuvinte nespuse, scrie-le apoi citeste-le ca pe un dialog, plingi, rasufla-n adincul plaminilor, zimbeste-ti si ia-o de la inceput .
                                                                               

Dalia.